Sedinta pe terasa

Zilele trecute, privirea imi evada in afara biroului spre panorama aglomerata din zona Televiziunii Romane, cand pe terasa unei cladiri mai modest dimensionate din apropiere am sesizat ca o mana de oameni isi beau cafeaua intr-o sedinta cu laptopuri si notite, sfidand notiunea de program in care noi, toti ceilalti, ne complacem sa ne simtim prizonieri si oprimati de sistemul zilei de munca cu orar fix. Brusc, mi-a venit sa ies in parc la pranz, chiar daca e toamna si e frig, sa privesc oamenii, cainii, frunzele de pe jos, noroiul de pe alei, si sa am momentul meu in care sa ma rup de ceea ce ma apasa si sa redevin creativa.

Intepatoare

Mi s-a spus de curand ca e prea multa miere pe acest blog. Ca urmare, m-am hotarat sa vorbesc putin si despre amarul din spatele mierii.
Despre miile de fotografii ratate (confuze, supraexpuse, prost incadrate, banale) prin care treci pana esti multumit. Despre aspiratia catre ultimele minuni ale tehnicii moderne (vorba Adei Milea) care iti sclipesc pe site-uri sau se unduiesc in vitrine rotative, pe care majoritatea amatorilor ca mine le achizitioneaza cand deja sunt la fel de noi ca pick-up-ul in ziua de azi vizavi de mp4 player.
Dincolo de frustrarile de rigoare (n-am aparat bun, nu am destul timp sa ating un alt nivel al skill-urilor de forografiere, nu am inspiratia sau drive-ul necesar ca sa inovez in creatie) sta insa Maria Sa MOTIVATIA: ma indarjesc sa fotografiez, cu ochii si cu mintea, sa ma lupt cu descurajarea de a vedea tot mai multi amatori sau profesionisti facand minuni cu aparatul de fotografiat, cu gandul ca intr-o zi voi avea si eu o poza, macar una, publicata in National Geographic.

Am pe birou 2 reviste- Photo Magazine-ul romanesc editia iulie-august (se pare ca si revistele se califica la concediu ) si National Geographic - editia de august. In PhotoMagazine mi-au placut mult sectiunea referitoare la Picture Editors` Awards sau interviul cu Jeff Tse, fotograf de moda. De citit si interviul cu Andrei Pandele, ilustrat cu fotografii dinainte de 1989. Iti trezeste nostalgii fata de perioada respectiva (cine statea in carucior cuminte la coada la lapte stie mai bine!). Blogul lui Andrei Pandele este postat la adresa http://www.fotomagazin.ro/weblogap/

In National Geographic, articolul despre civilizatia Maya exploreaza un subiect mistico-exotic. textul e mai interesant decat ilustratia ceea ce este de asemenea destul de interesant, avand in vedere ca din ce am observat eu pana acum, in National Geographic spectaculosul este creat prin imagine, ca in orice revista glossy de altfel.

Apropo, azi mi-am uitat aparatul foto acasa. Drept pentru care, deoarece azi voi fotografia, am un aparat pe film, fara blitz (focus free scrie pe el), din plastic. Sunt taaaare curioasa ce va iesi! Va tin la curent.

Oxigen de inceput de august

Cu toate ploile anuntate in tara, seceta chinuie in continuare prea incercatele zone alpine. Iarba e uscata, copacii se usuca si se rup in loviturile furtunilor uscate ca un gatlej sub ghilotina.

Ploaia de la ora 3 dupa amiaza, cu care ma obisnuisem in zilele de vara pe munte, a intarziat la intalnire pe termen nedeterminat.

Daca vrei ca natura sa iti spuna verde-n obiectiv ce simte, e de ajuns sa vezi lipsa de verde din Bucegi. Dar poate prin alte locuri de umbra pline...e mai bine.

Arsita

In arsita unei zile de vara pictata in portocaliu pe harti, nimic mai placut decat un cocktail, cu cireasa importata de pe proverbialul tort, savurat in linistea unui ponton pustiu, cu luna pe post de feliuta de lamaie...

VISE! vise...rosii, portocalii, galbene, verzi, albastre, argintii, vise decadente in noaptea unei veri desertice.

O (c)lip(s)a de repaos

Nu v-ati trezit niciodata ca cel mai deosebit lucru pe care vi-l doreati sa il faceti intr-o zi banala era sa luati o felie de timp si sa o savurati ca pe lamaia imbibata de miere din limonada savurata pe un cerdac cu porti albe, cu vopseaua scorojita de soare si ploi, privind cerul inaintea unei ploi revigorante de vara? In iuresul nestapanit al zilelor , cateodata ne dorim cred cu totii sa ne punem neuronii picior peste picior si sa le punem pe sinapse un cocktail de fructe, neaparat cu umbreluta si gheatza inauntru, ca sa simtim pe buze macar pentru o clipa senzatia ca ne apartinem noua insine, nu ceasului de pe birou, alarmelor de intalniri de afaceri, programului de la banca sau de la cablu, si lista ar mai putea continua.E de ajuns o noapte aproape alba ca sa iti dai seama cat de multe lucruri din lumea asta raman ne-pretuite si ne-bagate in seama atunci cand te grabesti.

Reteta antiplictiseala

Pentru diminetile bucurestene mohorate si grabite, o pata de culoare este ca acetona care sterge poleiala de banal, falsitatea si resemnarea unei zile de miercuri.Cea mai buna reteta impotriva plictiselii intr-o dimineata de acest soi este sa iti iei aparatul foto si din zori sa fotografiezi lumina care sculpteaza minuni in jurul ochilor tai carpiti de somn.

Poti avea surpriza sa obtii efecte neasteptate din banalul cotidian, asa cum mi se intampla mie cateodata cand culorile, lumina, formele imi stimuleaza imaginatia si imaginatia imi pune in miscare neuronii, picioarele deplasandu-se aproape singure spre locul unde si-a odihnit genele aparatul meu foto.

Buricele degetelor danseaza apoi pe butoanele aparatului ca pe claviatura unui pian, spre a compune o simfonie de ceva neasteptat cu ceva estetic sau ceva interesant. Cateodata inspiratia e intr-o dispozitie pozitiva, cateodata intra pe negativ...la propriu :)

Obiecte, texturi, forme, tot ce ne inconjoara are o viata ascunsa, care iese la iveala in fotografie precum picaturile de roua dimineata pe frunzele proaspat luminate de soare.

Eclipsa solara?

Nu. Nici macar un ochi de pisica sau un OZN pe tapsanul din fata casei. Cotidianul ofera cateodata privelisti dintre cele mai spectaculoase, indiferent ca este vorba despre soarele care apune sau lampa din sufragerie. Din aceeasi serie de clipe de repaos si reflectie...am o dispozitie foarte "zen" azi